Poesia » 18/11/2010
Lu Pampascioni. Di Alfieri Carbone
Aggiu natu sottu terra e vesciu l’aria quandu moru
Ma no sontu na patana o nu beddu pumbitoru
Ne scesciula , ne gneta,e mancu nu muloni
La spurchia è vuluta cu nascu pampascioni.
Nu fiuru culuratu crimoni e assai carniali
alli prisi e alla zappodda nci faci ti signali
A ci voli cu mi zzicca ava’ sutari sangu…
E s’ava mbutulari puru ntra’ lu fangu!
No sontu na cucuzza ca subbutu s’arrendi
Nu cuerpu ti curtieddu e mancu si difendi…
M’ha spriatu? Si cuntentu? La tieni la crianza?
No chiangiri ci poi… ti veni mal di panza!
Ci nu nunnu o nu vagnoni eti mucculoni
La muntuvata è certa,la ngiuria è pampascioni!
E certu, ca ci lotta e si faci rispittari
Lu pigghiunu pi’ fessa ci no’ si po’ ccattari…
Scarcioppuli, cipodda,pipi e marangiani
Nisciunu mai ci penza cu li ccosta a li cristiani…
Vesciu l’aria quando moru,aggiu natu sottu terra…
Li sciabuli pinduti…e li fodiri alla uerra !
Alfieri Carbone
|