Poesia » 03/02/2011
Lu Paesi Mia. Di Maurizio Asparra
Mi sentu furtunatu c’allu paisi mia
agghiu misu famiglia e tegniu fatia,
ma allu stessu mumentu pensu a quiddi vagnuni
ca pi fatiari lu paisi loru hannu dovutu lassari
ma ‘ntra lu cori loru tenunu spiranza ti turnari.
L’amori profondu ca nutri pi lu paesi c’a natu,
quando stai luntanu ti faci pinsari a cuddu c’a lassatu.
Moni lu Paesi sta’ diventa crandi si sta’sviluppa
ti nu motu tali ca sta diventa internazionali.
Li monumenti ca tinimu so’ particulari,
manca soltantu cu si mentunu a brillari.
‘Nci stai la Porta Nova, la Porta Picciula e la Porta Crandi,
pi’ no’ parlari ti lu Castellu ca eti veramenti nu giuiellu,
la Villa Comunali ti verdi circundata,
ca l’istati ti pigghi na bedda ddifriscata,
La Basilica ti la Matonna ti lu Carmunu,
ca faci ti cornici a tutti li fedeli ,
Piazza Orsini, lu Centro Storicu, l’Orologiu ti lu Sitili,
ca ti rricorda l’ora c’a casa ti na’ sciri….
….Allora pi’ la menti ti veni nu’ piensieri,
ca ‘ntra ‘stu paisi ‘nci stannu tanti cosi ca ti fannu emoziunari
e tieni la cirtezza….
ca lu Paisi Tua eti lu megghiu ca ‘nci pò stari…..
Maurizio Asparra
|