Poesia » 12/01/2012
Il Sogno. Di Cosimo Ottaviano
L’atra notti…. ce m’aggiu sunnatu!:
nu monucu picuezzu circantinu.
Facci brutta, barba longa e scucculatu.
Simbrava furastieru, ma parlava brindisinu.
Stava annu pisulu ‘mmasunatu,
abbasci’alla marina, e di costi nu piattinu.
Quarche sordu scia circandu, accom’era spasulatu,
e di friddu sta muria ‘ddu pillicrinu.
Chianu chianu e crusitusu m’aggiu ‘nvicinatu.
Na tonica strazzata cu na corda a cinturinu,
na menza mantillina lu tinia ‘mbucciatu,
na crona a’ncanna e nu crucifissu ‘a ciondulinu.
“Ce paisi è quistu? Addo è c’aggiu ‘ccappatu?
Strulicava, ‘ntrignulandu ‘dda vicinu.
“A Brindisi stamu! Nottin’da ‘ddunatu?”
‘Nciaggiu tittu a frunchiu, “No fari stu casinu”.
“Quandu ti vagnoni, m’aggiu’lluntanatu,
stu puertu si ‘llimpiava, era nu sciardinu!
Varchi, vapuretti e nu piroscafu ‘ttraccatu,
accì ‘rrivava e accì partia, sempri stava chinu.
Li uèmmini a fiatari alla banchina, puru sobbrafiatu,
a scaricari sàccuri ti favi e vutti cullu vinu,
turisti a tirrupea ‘ntr’allu corsu e sobbr’allu ‘cchiancatu,
lu trenu ca ‘rrivvava e di costi nu travinu.
Mo, ti quandu aggiu vinutu, tuttu aggiu uardatu!
Li strati, la genti e quarche macazzinu.
A’ngiru: camasci, ‘ndrusciuleni e nu babbioni scuscitatu.
E alla marina? Nu campusantu, ‘nci manca lu becchinu!
A sti paroli, comu sia ca m’aggiu ‘ddiscitatu.
Aggiu fuciutu a lampu ‘ntr’allu corsu e senza cuppulinu,
cu va trovu abbasci’ a mari lu vecchiu ‘rrappulatu,
e culli tuzzu li musi a quiddu monucu furlìnu.
“No viti” ‘nc’era dèri “ce ammu cumbinatu?
Tuttu nuevu, puru na rotonda cu chitarra e mandulinu.
E ‘cchiudd’amberu to’ vapuri grandi annu ‘rrivvatu,
e tanta furastieri ‘ssittati a tavulinu.
Pi Sinducu, nu galantomu ammu scapatu,
ti fronti alli ‘nfurrati no tira andretu lu scarpinu,
è rivutata la citati, si movi, no rumani ‘nsirragghiatu.
No pi nienti, ca m’è quasi cussuprinu.
‘Mbucamienti, futticumpagni, è roba ti lu passatu,
osci è n’atra cosa, ce ‘mbiskamu la pircalla cullu linu?
No ti ‘llava’ la vocca, zu nu, ti stu paisi ‘mbarsamatu,
na pisciuddata ‘nci vulia culla ugghina e lu skuriatu”.
Mancu ‘rrivu, no lu vesciu quiddu scangriddatu?
Pi mari sta tirava e dretu addu pizzùlu, abbasciu annu pindinu.
A nà botta, pilla sicutata, ‘ntr’adda strata aggiu sciulatu,
…e na vocca ti furnu ca critava: “svegliti ch’è tardu, Cosiminu!”
COSIMO OTTAVIANO
|