27/12/2004
"Chiuantu ti Mamma" di Francesco Bove
Francesco Bove è nato a Brindisi il 5 febbraio 1944.
Ha quattro figli di cui due femmine.
Emigrato a Milano nel 1964, si è laureato in economia e commercio all’Università “L. Bocconi” e poi
in giurisprudenza all’Università
Statale.
Revisore dei conti, si è abilitato dottore commercialista.
E’ stato manager nella sanità.
Ora è nonno e pensionato.
Si cimenta a scrivere memorie di una Brindisi vissuta con semplicità e dignità, che non ha mai dimenticato.
Ringraziamo Francesco per averci inviato "Chiantu tu Mamma" che pubblichiamo con immenso piacere
Era virnitia santu ti passioni
ma no’era vagnoni;
a Caddipuli mi truvava
e la prucissioni sta uardava.
Nc’erunu setti statui a prucissiuni
pi rapprisintari lu propriu rioni
ma no’era pi mustrazioni,
era pi divuzioni!
La sesta statua era Cristu muertu
cu lu cuerpu nzangulintatu
pi quanti uai era passatu
ti quandu sta pricava ‘ntra lu uertu.
Tretu tretu stava totta scunzulata
la Matonna ‘ndulurata,
cu nu visu cussi tristi
ca l’eri a viteri e capiresti!
Li carosi ti tretu pricaunu
e lu piettu si battiunu,
erunu quasi senza voci
e paria ca l’erunu misu loru an croci.
Iu uardau ‘sta Matonna,
era chiù ti ‘na mamma
e a mei, ca stavu ‘ncazzatu cu Diu,
‘na lacrima m’assiu!
Forzi era cummuziuni
o pinzieri ti quandu scia a prucissiuni
cu tanta biatelle an fila finu allu calvariu
addo’ stava Cristu ‘mbucciatu cu lu sutariu.
Li cristiani, a Brindisi, pi uardari la sfilata,
si mintiunu tutti alla balcunata
pi viteri la Matonna ca era passata
cu nanzi la figghiu ca era avutu ‘na nfurrata.
‘Sti pinzieri scigghiati
mi ripurtarunu alla realtati
e mi nd’accurgiu ca sta chiangia
quiddu giurnu, virnitia!
Allora cu li uecchi quasi ti mascia,
mi pariu ca veddi mamma Cia
ca mi ticia:
statti scuscitatu figghiu mia,
a tei nci penza la Vergini Maria
e puru ca Diu t’è datu ‘na spina
ti la sera alla matina,
pi tutti ‘dd’ora si ‘nvicina.
No’ ti preoccupari,
lu tiempu tua ancora hava ‘rrivvari,
penza alla famiglia e continua a spirari:
l’intelligenza ti ‘na vita no’ si po’ iaticari!
‘Na bava ti vientu
mi llivau ‘sti pinzieri ti turmientu
e, senza cu mi fazzu viteri,
‘na mamma mi mintiu a circari.
‘Dda sera no’ la truvai
e a ‘st’avvisu sobbr’allu giurnali pinzai:
CERCASI MAMMA
CA LI FILI NO’ NGANNA,
CERCU ‘NA FEMMINA
ALL’ANTICA
CU MI BINITICA,
CERCU NU CORI SINCERU
CU MI ‘CCUMPAGNA ALLU CIMITERU
PI l’URTIMU VIAGGIU;
CERCU QUIDDU CA CHIU’ NON HAGGIU:
NU CHIANTU TI MAMMA PI LU FIGGHIU!
Francesco Bove
Milano, 9 novembre 2003
|