01/04/2008
Nu critu. Di Geltrude Antonazzo
Stasera sta uardava ti la finestra
nu cielu stellatu
e aggiu sbantata pi nu critu disperatu
Mi fermu ogni tantu ntra stu silenziu,
cu li uecchi ntra stu firmamentu
ma stasera nu critu vinia ti luntanu
cu lu vientu
l’aggiu sintutu critari forti,
chiù forti ti prima,
chiù forti la sera ca la matina
chiù russu, chiù spramintatu
e aggiu rumasta senza fiatu.
Essu ti casa e lu sentu critari
“Iu vegnu di do si senti sparari,
di do non c’è acqua, di do non c’è pane
di terre ca vui diciti “lontane”,
ntra stu postu ca chiamati “lontananza”
no si sapi ce d’è st’abbundanza”.
Mi votu, mi giru
no vogghia trasu ntra casa
vogghia sacciu ci eti, vogghia sentu ce dici
pircè m’è circatu e no si nd’è sciutu
ma no mbestunu1 nienti li uecchi mia
non ci ndi stannu cristiani
mi giru, mi votu e rriva dumani
trasu sfinita ntra casa mia
ma stanotte nu critu, nu critu
ntra l’uecchi, li recchi
ti l’anima mia.
Geltrude Antonazzo
|