04/02/2010

La Siona. Di Giancarlo Zullino


Ti ‘bbasciu la marina ,uardu fori,
Ntra l’acqua, si sta culla lu caggianu,
Lu pinzieru mi navica luntanu,
‘Na pungitora sentu ‘ntra lu cori.

Mi veni an canna toci, n’amarori,
Mi vesciu traspurtatu, chianu chianu,
Do’ no si veti mancu ‘nu cristianu,
Do’ no’ si senti mancu ‘nu rumori.

Pigghia rotta lu pinzieri, chiù fori,
‘na stedda ca brilla an cielu è la siona,
‘na stedda ca brilla, ca ma’ nci mori

ca la veti sulu ci si ndi ‘ddona,
unu ca an terra teni li to’ pieti:
è riccu t’Amori, Spiranza, Feti.

Giancarlo Zullino