31/05/2012
O Sori. Di Giancarlo Zullino
Dedicata ad un’amica che sorrideva alla vita… ma la vita non gli ha sorriso
O sori
Ddi uecchi t’è dunatu lu Signori
Comu a lu culori ti lu cielu
Ca luci chiù no’ vètunu, o Sori,
Ca nanti t’è calatu già lu velu.
A tutti a ricalatu lu sorrisu
Cu ddu culori biondu pi curnici,
lu stomucu s’è chiusu, ncè nu pisu,
ca li turmenta l’anima all’amici.
Nisciunu po’ capiri lu tulori
Quant’unu si po’ sèntiri nu vermi
Ti fronti a sta situazioni o cori
Si resta murtificati quantu inermi.
Giancarlo Zullino |