Ogn’annu a dicembri, quandu ‘rriva lu trentunu,
a’nfacci ‘ndi uardamu, sì ‘ntr’allu specchiu,
e li pili ‘ndi cuntamu, a unu a unu,
‘nci pinsamu e ‘ndi ticimu: “Mo’ si già ‘cchiu vecchiu!”
Cu na jastema e na sajetta salutamu l’annu ca scuresci,
ch’è purtatu malatia, malisangu e li svinturi,
na botta ‘nci ‘ssittamu e lu iutamu a’mprima cu finesci,
e cu si porta tretu malacarni, scangiargienti e futtituri.
L’annu nuevu, anveci, lu ‘mbrazzamu cu banchetti a fistisciari,
puddica chena ti cipoddi e pettuli squatanti,
ti linticchi e rapicauli mo’ ‘ndamà ‘bbinchiari,
purcidduzzi e ‘ncartiddati, bocconotti e lu spumanti.
Tant’auguri ‘ndi scangiamu: “Spriam’addiu cu ‘ndi ‘bbionda,
cu truvamu n’acchiatura ca ‘ndi faci ‘rricchisciari,
ca ci st’annata non è bona tonda tonda,
puru a uannu na caci a’nculu l’amà tirari”.
Cosimo Ottaviano
No Comments